Cafeaua, magia neagră din fiecare dimineaţă… ritualul care a supravieţuit generaţiilor, de la sacru la profan, până la omul modern. Şi totuşi, cum se poate ca în spatele acestui deliciu al simţurilor să se afle o poveste atât de ruşinoasă pentru politicile comerciale ale aşa-zisei lumi dezvoltate?
Interesul meu pentru ideea de Fair Trade a început odată cu documentarul Black Gold. În Etiopia, locul de origine al cafelei, fiecare fermier ar trebui să se simtă norocos pentru că e parte din afacerea cu faimoasele boabe. În mod paradoxal, cultivarea cafelei în ţara ei de baştină abia asigură subzistenţa fermierilor. Mai mult, unele familii se simt nevoite să renunţe la o îndeletnicire de generaţii pentru că pur şi simplu nu pot trăi de pe urma acestei bogăţii pe care o oferă pământul şi pe care noi, băutorii de cafea din Emisfera Nordică, ştim să punem preţ dar nu ştim să o preţuim.
SITUAŢIA TRAGICĂ A CULTIVATORILOR DE CAFEA
Comerţul cu cafea rămâne, după secole, o activitate foarte intensă care în mod ideal ar trebui să aducă tuturor celor implicaţi împlinire financiară. Realitatea este însă alta. Ţările cu cel mai mare export de cafea sunt cele în curs de dezvoltare, iar cultivarea ei asigură necesităţile de bază pentru mai mult de jumătate din populaţie. Înseamnă că în momentul în care acest produs se află în criză fie din cauze naturale, fie din cauze artificiale, vieţile a milioane de oameni sunt în pericol.
Din cauza inechităţii comerţului, mulţi fermieri aleg să distrugă plantaţiile şi să cultive în locul acestora „chat”, un narcotic foarte popular in Africa estică, precum şi coca sau mac. Aceasta este singura lor opţiune, din moment ce plantele se potrivesc cel mai bine terenului şi climei. În plus, se vând la un preţ care depăşeşte de 10 ori valoarea cafelei.
În 2001*:
O cană da cafea costa în Etiopia aproximativ 0,12 $
O cană de cafea costa în Europa şi SUA aproximativ 2,90 $
Un kilogram de cafea este echivalentul a 80 de căni de cafea, deci 230 $
Acelaşi kilogram de cafea este cumpărat de la fermieri cu 0,23 $
*sursa: Documentarul Black Gold
CUM S-A AJUNS ÎN ACEASTĂ SITUAŢIE?
Aşa cum am nenţionat anterior, ameninţarea cultivării cafelei este o ameninţare directă la adresa vieţii. Cauza principală a sărăciei fermierilor este, aşa cum nu ne mai miră, un amestec periculos între lăcomie, monopol şi iresponsabilitate. Thenic vorbind, există mai multe metode prin care acestea afectează micii argicultori:
1. Plafonarea preţurilor de achiziţie prin oligopol.
Cum prea aproape de noi nu sunt plantaţii şi în ciuda acestui impediment dorinţa de cafea este atât de mare, ne aflăm pe o poziţie privilegiată, aceea de principal importator de cafea (noi – comunitatea din partea de nord al Globului). Bunul-simţ economic ne spune că o cerere atât de mare de cafea cu o ofertă pe măsură ajung undeva la un echilibru, oferind satisfacţie atât cumpărătorului (mmm… ritualul delicios de dimineaţă) cât şi producătorului (rezultate vizibile ale muncii depuse).
În realitate, preţul cafelei este stabilit în sălile de conferinţe şi în bursele din New York şi Londra, apoi este impus fermierului ca singură oportunitate de a-şi vinde producţia. De ce nu vând etiopienii (şi ceilalţi) către un alt importator? Pentru că nu au o informaţie corectă asupra pieţei mondiale, iar nimeni nu are interesul de a rezolva această problemă. De ce nu se opresc pur şi simplu din a mai cultiva cafea? Pentru că asta ar însemna moartea.
După ce preţurile sunt stabilite la bursă, fiecare importator trebuie să se asigure că poate să achiziţioneze cafea astfel încât să îi rămână un profit considerabil după vânzare, deci va căuta furnizorii care oferă la preţul cel mai mic, obligatoriu sub cel cotat la bursă. În Etiopia se află birouri ale marilor firme care cumpără cafeaua pentru a o vinde mai apoi companiilor procesatoare (şi ale căror nume le vedem pe ambalaj). Frecvent, au loc licitaţii unde participă, pe de o parte, importatorii şi pe de altă parte producătorii de boabe. Valoarea la care va fi cumpărată cafeaua depinde foarte mult de preţul stabilit la Bursa din New York.
Imaginează-ţi cum ar fi ca undeva, la mii de kilometri depărtare şi de către oameni necunoscuţi, să se ia decizii care angajează viaţa ta şi a familiei tale!
2. Intermediarii
Motivul pentru care preţul cafelei creşte atât de mult până ajunge în ceştile noastre este existenţa unui număr exagerat de intermediari. După ce exportatorii cumpără marfa de la fermieri la licitaţie, o vând mai apoi cumpărătorilor din străinătate, care la rândul lor o vând mai departe celor care prăjesc cafeaua, iar aceştia o vând mai departe companiilor de retail şi cafenelelor (aici se adaugă şi firmele exportatoare către alte ţări occidentale). Astfel, între fermieriul din Etiopia şi tine ca băutor de cafea se află cel puţin 4-5 intermediari!
3. Emigrarea
Din moment ce cultivarea cafelei nu mai reprezintă o sursă stabilă şi satisfăcătoare de venit, fermierii aleg să emigreze în alte ţări sau oraşe în care pot găsi o slujbă. Agricultorii din Mexic, de exemplu, părăsesc ţara lor pentru a găsi de lucru în SUA, iar odată cu ei se pierde şi îndeletnicirea cultivării cafelei care a suprevieţuit de generaţii.
4. Cafeaua de proastă calitate
O ameninţare la adresa fermelor ecologice este cafeaua de proastă calitate, crescută prin metode industriale şi care are, evident, un preţ de achiziţie foarte mic. Până de curând nu ne puteam da seama de calitatea cafelei pe care o cumpărăm. Sincer, ce faci când cumperi o cafea? O miroşi (fiind conştient că poate fi îmbogăţită cu arome artificiale) şi apoi o prepari ca sa vezi dacă e sau nu bună, acestea fiind mai mult metode empirice de imunizare. Ce sa mai zicem de cafeaua vărsată care nu are etichetă şi nu există nimeni pe lumea asta să îţi garanteze originea. Deci, până la urmă, nu aveai certitudinea inainte să dai banii că iei ceva de o calitate superioară.
Cafeaua Arabica este considerată ca fiind de cea mai bună calitate, având o aromă puternică, dar mai puţină cofeină. Cafeaua Robusta este de joasă calitate - are mai puţină aromă, dar este mai bogată în cofeină şi are boabe mai mari decăt Arabica. Aşadar, cultivarea celei din urmă oferă rezultate cantitative mult mai mari şi pune în pericol agricultura de calitate, mai ales atunci când consumatorul nu este informat. Este exact diferenţa între roşiile de grădină şi roşiile mari de import între care avem de ales atunci când mergem la piaţă.
5. Lipsa de informare a consumatorului
Sincer, ce guvern sau companie ar investi într-o campanie de informare care să reducă importul sau să le scadă vânzarea? În felul acesta, marile corporaţii îngenunchează îndeletniciri tradiţionale prin paradoxul modern: atâta informaţie, şi totuşi nu ştim nimic. Dacă fiecare băutor de cafea ar fi conştient că în pachetul cumpărat de la lideri de piaţă sau în ceaşca de cappuccino comandată de la cafeneaua de fiţe se ascunde un mic genocid, ar fi mult mai atenţi şi dornici să investească în dezvoltare.
O nedumerire pe care am auzit-o de multe ori în jurul meu – de ce se face atâta campanie pentru donaţii in Africa, nu sunt oamenii ăia în stare să pună mâna şi să muncească? Suntem foarte obişnuiţi să raportăm totul la propriul nostru sistem de referinţă, omul occidental este măsura tuturor lucrurilor. Populaţiile africane sunt ţinute dependente de ajutoare, dând naştere unui obicei periculos care împiedică coagularea voinţei pentru dezvoltare. După ce le-am distrus mediul natural, nu le dăm şansa la o viaţă mai bună, dar le oferim un ajutor picătură cu picătură, care nu va fi niciodată îndestulător, ci doar suficient pentru a-i face să atârne de noi.
CUM ŞTII DACĂ O COMPANIE PROTEJEAZĂ CULTIVATORII?
Nu aş vrea să se înţeleagă că fiecare pachet de cafea este ochiu diavolului. Există firme care sunt corecte faţă de producător, respectând un preţ echitabil de achiziţie; dar cum putem şti care sunt acestea? Există pe plan internaţional organizaţii care se ocupă cu stabilirea de standarde şi testarea produselor, precum şi verificarea originii lor.
The Fairtrade Labelling Organization. Tocmai din dorinţa de a le oferi oamenilor o metodă prin care se poate recunoaşte acea cafea crescută ecologic şi care poate susţine necesităţile fermierilor, s-a creat Fairtrade Labelling Organization . FLO stabileşte standarde pentru produse , susţine producătorii, creează strategii pentru comerţul echitabil la nivel global şi promovează ideea de justiţie în comerţ. Fiecare produs care a fost certificat de FLO are pe ambalaj logoul Fair Trade.
Rainforest Alliance se referă în principal la silvicultură, agricultură şi turism, certificând acele produse şi servicii care protejează comunitatea şi mediul înconjurător.
Shade-grown este o etichetă care ajută la recunoaşterea unor varietăţi de Cafea Arabica, precum Typica sau Bourbon, care cresc numai la umbra copacilor, datorită intoleranţei faţă de lumina solară puternică. Fermierii care aleg să cultive această cafea deosebită fac şi un mare serviciu naturii deoarece în coronamentul acelor arbori tropicali îşi găsesc adăpostul specii de păsări care au ajuns în pericol de dispariţie în urma marilor defrişări.
UTZ CERTIFIED este o altă organizaţie originară din Guatemala care, prin logoul aplicat produselor ce au respectat anumite standarde, ne asigură că ceea ce consumăm este, pe de o parte bun pentru sănătatea noastră, şi pe de altă parte, contribuie la dezvoltarea comunităţii micilor agricultori. Utz certification se oferă pentru cafea, cacao, ceai şi ulei de palmier.
CE POŢI FACE TU!
Tehnic vorbind, Fairtrade este un parteneriat organizaţional menit să susţină echitatea şi transparenţa în comerţ şi să asigure producătorilor mici şi marginalizaţi şansa la un rezultat satisfăcător pentru munca pe care o depun. Dar Fairtrade este şi o atitudine care, împreună cu reciclarea, protecţia mediului, nediscriminarea nu mai este o opţiune, ci o responsabilitate!
De fiecare dată când cumperi cafea, asigură-te că pe ambalajul acestia sunt prezente simbolul fairtrade sau alte simboluri ale organizaţiilor ce protejează mediul şi agricultura organică. Preţul unei astfel de cafele poate fi un pic mai ridicat decat al celorlalte (în alte ţări acest lucru nu este obligatoriu, însă în România aşa se prezintă situaţia), dar poti fi sigur că diferenţa de preţ are un rol bivalent: pe de o parte, îţi oferă garanţia unei cafele ecologice de o calitate superioară, iar pe de altă parte oferă fermierului dintr-o ţară defavorizată şansa la un trai decent. Ce altceva mai frumos poate adăuga la savoarea cafelei de dimineaţă?
VEZI MAI MULT (sursele folosite pentru articol)
Filme:
Documentarul „Black Gold” (2006)
Organizaţii:
Fair Trade Labelling Orgnaization
Northwest Shade Coffee Campaign
International Coffee Organization
Rapoarte: